Controversa legata de plombele din amalgam (plombele argintii) porneste de la faptul ca amalgamul folosit contine mercur. Medicii stomatologi au folosit acest tip de plombe pentru ca sunt durabile, ieftine si usor de folosit, insa suspiciunile referitoare la toxicitatea amalgamului nu au intarziat sa apara.

Si astfel au inceput studiile si cercetarile care au incercat sa gaseasca raspunsul la intrebarea: sunt plombele din amalgam nocive pentru sanatatea omului sau nu?

Rezultatele unui studiu efectuat in Suedia si Germania pe 3162 subiecti in perioada 1991-1997 afirma ca 23% dintre cei cu plombe de amalgam dezvoltasera sensibilitate alergica sistemica la mercurul inorganic. La 78% dintr-un grup mai mic, de 85 de persoane care sufereau de sindromul obosesii cronice, s-a raportat o imbunatatire a starii generale de sanatate dupa indepartarea plombelor cu amalgam.

In 2001 s-au facut publice rezultatele unui studiu efectuat pe 31,000 de persoane adulte din America, efectuat pe durata a 6 ani, din punct de vedere statistic fiind valabil pentru toti americanii adulti: numarul de plombe de amalgam sunt puternic legate de numarul cazurilor de cancer, probleme ale tiroidei, probleme mentale, boli ale sistemului nervos central, probleme ale aparatului respirator si ale celui genital-urinar, probleme ale ochilor, ale sistemului respirator sau circulator. FDA si variate curti supreme au decis insa ca aceasta corelatie nu este suficienta pentru a demonstra ceva.

The Food and Drug Administration a declarat in 2002 ca "nu exista dovezi stiintifice valide care sa arate ca amalgamul poate cauza probleme de sanatate cu exceptia rarelor cazuri de alergie".

Un studiu efectuat in 2003 a avut ca scop masurarea nivelului de vapori de mercur eliberat in cavitatea orala de minim 9 plombe cu amalgam, rezultatele afirmand ca doza zilnica de vapori de mercur inhalata de detinatorul plombelor este in medie de 1.7 µg (variaza intre 0.4 si 4.4 µg), cantitate care reprezinta aproximativ 1% din valoarea maxima admisa de 300-500 µg/zi stabilita de World Health Organization (WHO). Aceasta cantitate poate sa creasca de pana la 5.3 ori in functie de obiceiurile persoanei in cauza (bruxism sau mestecarea de guma). World Health Organization estimeaza ca amalgamul poate reprezenta aproximativ 50% din expunerea adultilor la mercur. Un articol din Journal of the Canadian Dental Association afirma ca "este posibil ca oamenii sa fi evoluat cu un prag al nivelului de mercur sub care nu exista reactii sau efecte adverse".

Un monograf din 2003 despre toxicitatea mercurului realizat de World Health Organisation a concluzionat ca:

• studiile efectuate pe oameni si animale au demonstrat ca amalgamul din plombe contribuie in mod semnificativ la cresterea nivelului de mercur din organism
• plombele cu amalgam sunt cea mai comuna cale de expunere a populatiei la mercur, cu o inhalare/ingerare de pana la 12.5μg/zi (media fiind de 5μg/zi)
• absorbtia intestinala depinde de forma de mercur, cel elementar (regasit in amalgam) fiind cel mai putin absorbit (sub 0.01%)
• nivelul de mercur depinde si de obiceiurile persoanei cu plombe de amalgam
• desi multe studii au demonstrat ca anumite cantitati de mercur din plombelee amalgam sunt absorbite, nu s-a observat nicio legatura intre eliberarea de mercur din plombe si concentratie de mercur din creier, insa in acelasi raport s-a concluzionat ca "la nivele foarte scazute de mercur, schimbari subtile ale sistemului vizual au fost observate"
• la pacientii cu scleroza multripla cu plombe de amalgam, nivelurile de celule rosii, hemoglobina, hematocite, tiroxina si T-limfocite sunt semnificativ scazute, in timp de livelurile de nitrogen de uree din sange si de mercur din firele de par este semnificativ mai mare
• raportul noteaza si faptul ca studiile efectuate se bazeaza pe expunerea la mercur din momentul studiului, care nu este o informatie completa tinand cont ca mercurul tinde sa se acumuleze in organism la o expunere continua, ceea ce duce la efecte nesigure

In 2002, Maths Berlin, Professor Emeritus of Environmental Medicine si Chair of the 1991 World Health Organization Task Group despre Environmental Health Criteria despre Inorganic Mercury a publicat o concluzie a peste 700 de studii stiintifice publicate in perioada noiembrie 1997 - noiembrie 2002, raportul final fiind prezentat Guvernului Suedez pe 3 Iunie 2003.

In analiza riscului din 1997, s-a aflat ca:

• amalgamul duce la o inhalare/ingerare de 3-7 µg/zi, ceea ce duce la o crestere a mercurului in urina de aproximativ 5 µg/g creatinina
• mercurul este un element cu potential toxic care afecteaza functiile de baza ale celulelor prin legaturi puternic cu grupuri de sulfhidril si selenohidril in membrana celulelor si prin modificarea structurii tertiare
• structura moleculelor din membrana celulara este determinata genetic si asta lasa loc la polimorfismul genetic sa se manifeste prin sensibilitatea si tipurile de reactie la expunerea la mercur
• mercurul este o citoxina multipotenta care intervine in procesele primare ale celulelor, acest lucru lasand loc pentru un spectru larg de efecte adverse cum ar fi risc de afectiuni ale functiilor sistemului nervos central, ale rinichilor, ale sistemului imunitar

Concluziile raportate in 2002 sunt:

• studiile in biologia moleculara au elicudat mecanismul care ar putea sta la baza efectelor toxice ale mercurului
• studii efectuate pe cobai au crescut si mai mult banuiala ca mercurul afecteaza sistemul imunitar
• tiroida a fost identificata ca fiind organul-tinta al efectelor toxice ale mercurului, prin expunerea la cantitati mici de vapori de mercur
• mercurul se acumuleaza si persista ani de zile in retina, ca urmare a expunerii la vaporii de mercur
• expunerea la mercur poate duce la efecte adverse asupra sistemului nervos, durabile in timp
• informatii aditionale sustin ideea ca vaporii de mercur pot afecta dezvoltarea fetusului

Maths Berlin concluzioneaza: plombele de amalgam existente nu ar trebui indepartate decat daca exista motive medicale, riscul de complicatii aparute in urma indepartarii plombelor fiind prea ridicat, substanta respectiva fiind pilita si astfel imprastiata in cavitatea bucala. Amalgamul ar trebui insa evitat in viitoarele plombe, rezolvandu-se astfel 3 probleme: efectele secundare la pacientii expusi la mercur vor disparea, cadrele medicale nu vor mai fi expuse la mercur, si una dintre cele mai mari surse de mercur din mediul inconjurator va fi eliminata.

In 2005, Freiburg University Institute for Environmental Medicine a publicat rezultatele unui studiu, conform carora "mercurul din plombele cu amalgam pot duce la nefrotoxicitate, schimbari neurocomportamentale, autoimunitate, sters oxidativ, autism, probleme ale pielii si ale mucoasei sau simptome nespecifice", "boala Alxheimer sau scleroza multipla pare a avea legatura si cu expunerea la doze mici de mercur" si "indepartarea plombelor de amalgam poate avea ca rezultate imbunatarirea permanenta a problemelor cronice".

Imagine: Ambro